Despre carte: 2024 / În al doilea roman al trilogiei Melissa Perron, eroina ei Fabienne află în sfârșit motivul ciudățeniei ei, care au distins-o de alte persoane încă din copilărie. Diagnosticul de „autism” pune totul la locul său și îi permite lui Fabienne să se înțeleagă mai bine: își dă seama că nu este nimic teribil în comportamentul ei neobișnuit și se acceptă pe sine cu toate trăsăturile ei. După moartea mamei sale, ea moștenește o casă lângă râu, iar viața ei ia o întorsătură imprevizibilă, grăbindu-se într-o nouă direcție. Râul pare să atragă fericirea în destinul lui Fabienne și dă speranță într-un viitor la care ea, care a trăit atâția ani în captivitatea anxietății și a numeroaselor temeri, nici nu l-a putut visa „Mamă, ce culoare sunt zilele tale din săptămână? ” Al meu este alb, piersic, indigo, turcoaz, negru, gri și roșu. Și în capul meu, toate cele patru anotimpuri se succed la rând, iar din aprilie încep să urce panta. Toate zilele, de luni până duminică, călătoresc în trăsuri, iar eu mă uit la ei de la stânga la dreapta. Nu-ți amintești că în camera mea sunt patru ceasuri de perete pentru că sunt obsedat de numere? Nu-ți amintești că mi-am petrecut jumătate din viață acoperindu-mi urechile cu mâinile pentru că sunetele mi s-au părut prea puternice? Și cum în primii zece ani nu ai vrut să mănânci altceva decât paste cu o felie de brânză galbenă? Chiar nu ați înțeles că nu sunt ca voi toți?